Search

2+1? Nasterea unui copil-primul pas spre separare?

O situatie care aduce frecvent tinere cupluri in cabinetul meu este aceea a extinderii familiei cu un nou membru. Dupa cum puteti banui, sau stiti deja, nasterea unui copil inseamna o mare schimbare pentru cuplu (incluzand aici si familia extinsa). Schimbarea inseamna lucruri bune (‘acum suntem impliniti’, ‘suntem completi cu un copil’, ‘nu ne simteam o familie adevarata’ adica obisnuitele explicatii pentru faptul ca nu ati fost atenti si a aparut o veste cu ochi) si lucruri mai putin bune (perioada de sarcina cu toate neajunsurile sale, nopti nedormite, plansete care nu se mai opresc, iritare si reprosuri pentru tot felul de banalitati).

2+1 sau ....

Poate cel mai clasic exemplu de astfel de impas al cuplului, dat de acest proces graviditate-nastere-perioada de dupa, este situatia Anei-Maria si a lui Andrei. Cand i-am cunoscut eu Andrei si Ana-Maria erau casatoriti de 8 ani. Dragostea lor a fost la prima vedere, iar parintii si prietenii spun ca erau sortiti unul altuia.

La un an de la nunta, a venit pe lume Mirela, o fetita frumoasa si cuminte. Ana-Maria ii dedica tot timpul sau, iar Andrei a inteles acest lucru, ajutand la gospodarie mai mult ca inainte si avand grija ca plimbarea de seara sa fie ‘a lui’.

Pentru ca Mirela nu voia sa doarma in camera ei, singura, Ana-Maria a decis sa o culce in pat cu ea si Andrei.Nu era cea mai fericita alegere, dar Mirela dormea linistita si putea fi hranita peste noapte, fara un deranj prea mare.

Andrei a acceptat aceasta situatie de dragul Mirelei si a sotiei, aparent, fara a fi afectat prea mult. Dupa cateva luni, insa, a spus ca vrea sa doarma in living, pentru a fi mai odihnit a doua zi, la serviciu. Ana-Maria a acceptat bucuroasa, avand acum intreg patul din dormitor doar pentru ea si Mirela. A observat destul de tarziu ca Andrei este morocanos si ii raspunde cu greu la incercarile de a discuta ce se mai intampla in exteriorul casei, cum ii merge la serviciu, ce mai spun colegii, asa cum faceau cu o jumatate de an mai devreme.

Cu greu, ca orice barbat, Andrei i s-a confesat ca o doreste si ca indepartarea ei datorita aparitiei copilului il doare, ca viata extraordinara pe care au trait-o impreuna nu mai este aceeasi si se simte fara energie si bucurie de viata. Ana-Maria a ascultat cu atentie ceea ce Andrei i-a spus, doar ca nu stia cum si ce sa faca.

A discutat cu mama ei care i-a oferit cateva sfaturi ‘babesti’ fara prea mare rezultat. O prietena i-a recomandat sa ia legatura cu un coach pe care il cunostea si care putea sa o ajute in problema ei.

Asa am ajuns sa ii cunosc si sa fiu alaturi de ei in rezolvarea problemei timp de cateva luni. Problema era mult mai complexa decat rezolvarea chemarii fiziologiei. Insemna o comunicare deficitara perpetuata ani in sir (caruia nu ii dadeau atentie si rezolvare ci explicatii simpliste) si un proces de decizionare polarizat in cadrul familiei (adica fiecare facea ce credea ca este bine). A fost nevoie de aproximativ cateva luni pentru a intelege problema in complexitatea ei insa o veste buna: amandoi s-au angajat in repararea relatiei lor, rezolvand cu tenacitate ‘temele pentru acasa’.

Au inteles amandoi ca au trecut foarte aproape de divort, doar din cauza neintelegerii rolurilor de mama si tata, a importantei comunicarii in familie si a schimbarii echilibrului de ‘forte’ in interiorul familiei, prin nasterea copilului.









27 views
  • w-facebook
  • LinkedIn Social Icon