Search
  • nicenache

CAND AI GURA DAR NU AI MINTE

Un prieten de FB scria acum ceva timp despre o izbanda personala importanta – a reusit sa nu fumeze de cateva luni. Recunosc, este o reusita! Din experienta mea in lasarea de fumat, ii scriu o tampenie de genul: “… si ce vrei acum, o medalie?...” Evident ca omul se supara si incerc in timpul doi sa explic ca nu am nimic cu el si incercarea lui reusita, ca stiu din durerea mea ce inseamna un asemenea “sacrificiu”, ca am vrut sa ii spun sa nu se laude pentru ca efectul efortului se dilueaza prin felicitarile primite si tot asa… Discutia se incheie, insa nu ma invat minte…


Mai multe momente asemanatoare au urmat in timp dar v-am prevenit: nu m-am invatat minte. Urmeaza o intamplare care inca pluteste pe undeva, nu stiu pe unde, nu am rezolvat-o. Poate acum, daca persoana in cauza va citi cuvintele astea.

Stiti glumitele acelea pe FB, spui cine esti si glumita iti spune cine vei fi peste o suta de ani sau cine ai fost acum cinci sute de ani sau ce meserie ti se potriveste. O prietena publica rezultatul oferit de FB si rade caci ii place ce a iesit. O alta prietena se implica in jocul acesta si aici intervin eu, in modul inconfundabil cu care imi ranesc prietenii, introducand o remarca care mie mi s-a parut desteapta, dar desteapta rau… Evident, una dintre ele s-a suparat, cealalta nici nu a reactionat in scris. Si nici altfel. E de rau!...


La intamplarea asta m-am oprit sa ma gandesc ce s-a intamplat. Am descoperit o gaura (mare) in abilitatile mele de comunicare pe care nu am constientizat-o corect si complet pana acum. Oricat ai scrie catre cineva, atunci cand lipseste paraverbalul, risti sa se inteleaga altceva decat doreai. Acel altceva poate dauna grav sanatatii prieteniei si nu ai vrea acest lucru sa se intample.


Va trebui sa dau un telefon si sa clarific si povestea asta. Inca imi este rusine…


Si in fine, o ultima intamplare care nu tine de mine ci de domeniul abordat. Comunicarea. Povestea asta imi da sperante ca nu sunt singurul care greseste desi imi dau seama ca nu ma exonereaza, este doar bucuria prostului. Nicusor spune la naduf un calificativ (considerat substantiv sau adjectiv, dupa caz) care este corect intr-un anumit cadru de intelegere. Ce s-a intamplat ulterior? O multime de oameni iau foc, unii cred ca nu l-au auzit vorbind ci doar au citit la mana a doua ce a spus omul asta. Fiecare dintre acesti critici au judecat afirmatia in functie de cadrul/cadrele lor de referinta si au tras concluziile ‘juste’, previziunile pentru viitorul politic, etc.


Ce am invatat eu de aici? Daca ai gura si nu ai minte, mai bine taci. Daca nu taci, sa nu te miri de reactiile celorlalti. Verifica intelesul si mai presus de toate, foloseste paraverbalul ca sa ajuti la clarificare. Si mai ales, sa taci!

P.S. Personajele sunt reale, numele sunt reale dar nu apar din motive lesne de inteles… J

33 views
  • w-facebook
  • LinkedIn Social Icon