Search
  • nicenache

CUM SA INOTI IN APE TULBURI

Ai fost pe cale sa te ineci vreodata? Sa simti ca nu ai aer si ca toata viata se reduce la o respiratie adanca? Sa simti dulceata aerului in plamanii tai? Probabil ca acele secunde sunt unice in existenta unui om, nu pot fi uitate (daca supravietuiesti) si iti dau valoarea vietii.


Trecerea prin pandemie si izolare, cu toate neajunsurile asociate, poate fi asemanata (de la caz la caz, desigur) cu un inec potential, iminent. Obiectivul principal este sa tii capul deasupra apei, nu doar pentru ca ar fi murdara, ci pentru a avea acces la aer.

In cazul nostru la resurse si la creionarea unui viitor care sa poata fi construit odata ce apa ne-a adus la mal, caci, pana una alta, am fost luati de ape fara voia noastra. Suntem victime colaterale, de care suvoiului murdar nu ii pasa si al carui prizonieri suntem.


Imi aduc aminte cu claritate despre istoria unei prietene care a suferit o fractura la un picior. Operatii si un ghips (asa era acum vreo 25 de ani) pentru 90 de zile. Nu a avut ce face, nu voia in ruptul capului sa piarda piciorul (treaba era foarte serioasa) sau sa ramana cu piciorul mai scurt. Ca sa fac o gluma slaba, ar fi preferat sa moara decat sa aiba un picior mai scurt… Asa ca a stat cuminte in pat pentru 90 de zile, facand ceea ce doctorii au recomandat. Dupa intrarea in modelul Kubler-Ross, a inceput sa isi revina psihic si sa se gandeasca la viata ei, cautand insemnatatea acelei intamplari. Pana atunci functionase ca profesoara, avusese o cariera de succes, era cautata de parinti si copii, mai trebuia sa munceasca vreo 20 de ani si sa iasa la pensie.


In excursia ei interioara, a inteles ca ar fi dorit, atunci cand a intrat la facultate, sa aleaga o alta meserie. Insa, asa cum se intampla atunci, de dragul colegilor, la sfatul unor profesori si de rusinea parintilor, a ales sa fie profesoara. Retineti, era o profesoara de succes, insa in sufletul ei ar fi dorit sa faca altceva. Acel altceva ar fi insemnat fericirea. Nouazeci de zile inseamna o multime de ore si minute, asa ca a avut timp suficient sa isi faca un tablou a ce ar fi dorit sa fie, cum ar fi dorit, sa coloreze tabloul cu culorile cu care dorea ea, sa adauge ce flori a vrut, sa puna soarele unde i-ar fi placut cel mai mult. Cand i-au scos ghipsul la spital, cu imaginea viitorului in minte, a schitat cativa pasi de dans. Saraca!... au zis asistentele.


Persoana cu pricina, nu a asteptat pentru ca obiectivul ei era clar. A aplicat la Lottery Visa, a obtinut locul visat si a emigrat. Acolo (nu zic unde) a facut pasii pe care i-a imaginat in lungile zile de imobilizare. Mi-a povestit ulterior cat de greu i-a fost insa focul interior, pornit cu timp in urma, a dus-o catre realizarea visului ei. Acum a realizat tot ceea ce si-a propus, este fericita, nu se plange nicio clipa de pasul facut.


Zilele astea citesc o carte interesanta: “Fizica imposibilului” de Michio Kaku. Sincronicitatea nu doarme niciodata si iata peste ce dau: “… slujbele din viitor le vor include si pe cele care necesita bunul simt, respectiv, creativitatea artistica, originalitatea, talentul actoricesc, umorul, lumea spectacolelor, analiza si stiinta conducerii. Tocmai acestea sunt calitatile care ne fac unici ca oameni si pe care computerele le imita cu mare dificultate.” Anterior, profesorul Kaku discuta despre roboti si ce nu pot face acestia.


Lumea post-pandemica va fi complet diferita ca functionalitate fata de ceea ce traiam acum trei luni. Va trebui sa ne adaptam, ca daca nu, apa tulbure ne ineaca. Avem, de voie de nevoie, ocazia sa ne gandim la ceea ce ne defineste si ne poate face mai fericiti. Este posibil sa fie nevoie sa acumulam cunostinte noi, sa dezvoltam abilitati noi. Cine ne opreste?... Intrebarea este retorica, raspunsul este unul singur, doar noi insine.


Evident, exista pentru fiecare in parte limitari de tot felul care sa nu ne permita sa devenim ce am dori, insa putem cauta, ca in rezolvarea de probleme, 2-3 rezolvari. Alegem ceea ce functioneaza si imi permit. In perioada aceasta, timpul este o resursa nefolosita la intregul potential. Hai sa-l folosim. Cursuri pe teme diverse sunt livrate de multe firme de training. Majoritatea sunt gratis, nu recomand in totalitate. Pentru familiarizarea cu un domeniu nou, este un inceput bun. Daca vrei sa inveti, inseamna si o minima investitie. Nu uitati, investiti in vo! Merita! Incepeti in seara asta, ganditi-va cine si ce ati vrea sa fiti!

164 views
  • w-facebook
  • LinkedIn Social Icon