Search
  • nicenache

CUM SA TE INDRAGOSTESTI DE O FEMEIE CU DOUA NASURI SI TREI OCHI

Intrebarea este simpla si nastrusnica, cum?


Am terminat de citit o carte de Michio Kaku care pune problema imposibilitatilor, printre altele. La un moment dat, vorbind despre hiperspatiu, spune: “De fapt, cubismul lui Picasso a fost partial inspirat de a patra dimensiune, conform istoricului de arta Linda Dalrymple Henderson. (Picturile in care Picasso infatiseaza femei cu ochii indreptati inainte si nasul intr-o parte erau o incercare de a vizualiza o perspectiva cvadridimensionala,

pentru ca, daca am privi din cea de a patra dimensiune, am putea vedea fata femeii, nasul si ceafa acesteia instantaneu.) Interesant, nu?


Afirmatiile de mai sus, desi ne fac sa ne gandim la ce se intampla dar si la ce ne foloseste, ma duc pe directia intamplarilor zilnice din viata perceputa in trei dimensiuni. Sa luam cateva situatii la care sa ne gandim.


Avem o cunostinta cu care nu ne intelegem perfect, nici macar foarte bine. Insa este prezenta zilnic in viata noastra, asa ca interactiunea cu acea persoana este inerenta. Tu o privesti in trei dimensiuni, ea te priveste in patru. Tu i te adresezi in trei dimensiuni, ea ti se adreseaza in patru. Tu ii zambesti in trei dimensiuni, ea iti zambeste in patru (cred ca este un Picasso original). Tu te certi in trei dimeniuni, ea se cearta cu tine in patru. Si tot asa…


Lucrezi intr-o echipa de opt oameni, condusi fiind de un teamleader. Tu lucrezi in trei dimensiuni, seful te evalueaza in patru. Tu il intrebi in trei dimeniuni, el iti raspunde in patru. Tu ceri o zi libera, el iti raspunde trei-patru. Si tot asa…


Ai o sotie care lucreaza in patru dimensiuni. Sau ai un sot care traieste in patru dimeniuni. Tu traiesti in trei. Sa continui?... J


Dupa cum ati vazut mai sus, eu sunt cel care traieste si lucreaza in trei dimensiuni, adica ‘normal’, ca majoritatea oamenilor din jur. Asa ca am tot dreptul sa consider ca daca eu sunt normal, ceilalti, cu care nu ma inteleg, sunt dincolo de limitele normal acceptate. Suferinta este a mea si nimeni nu poate veni sa-mi spuna ca nu este bine ca sufar, ca reactionez astfel, desi cei din apropiere tocmai asta imi spun.


Ce pot face? Sa raman un tip de ‘persoana dificila’ dintr-o carte care descrie tipuri de persoane care ‘sunt altfel’? Sa ma plang unui prieten apropiat sau coach sau terapeut si sa aflu niste lucruri la care m-am gandit si eu dar nu am incercat niciodata sa trec dincolo de durerea impartasita.


Acum am un punct de vedere diferit. Daca am aflat ca exista si perspectiva aceasta, a hiperspatiului, pot sa iau in considerare altfel perspectiva diferita a realitatii (asa cum o vad eu) fata de felul in care o vede persoana cu care nu ma inteleg. Ce ar putea vedea cealalta persoana la mine? Ce ar putea auzi din ceea ce spun? Cum ar putea interpreta ceea ce fac? Schimbarea perspectivei se regaseste in psihologie ca diverse tehnici terapeutice, largind orizontul perceptiei si a intelegerii situatiei.


In fine, nu in ultimul rand, sa ma gandesc ca eu traiesc in patru dimensiuni si sunt, intr-adevar, greu de inteles si acceptat de catre cei din jur. Drumul catre schimbarea personala va deveni atunci mult mai scurt si mai lin.


Succes in calatoria in hiperspatiu!

0 views
  • w-facebook
  • LinkedIn Social Icon