Search
  • nicenache

DATINI, TRADITII SI OBICEIURI FINE

Expresia de mai sus era parte a unui titlu al unei serii de articole dintr-o revista umoristica. Imi pare rau ca nu mi-a venit niciun gand nou care sa reflecte ceea ce vreau sa va spun in continuare. Este insa esenta unei probleme care apare frecvent in coaching. Am si eu aceasta problema si va voi povesti in continuare ce i s-a intamplat unei cunostinte vechi.


Datini, traditii si obiceiuri adica comportamente, tipare mentale care ne ajuta sau nu sa supravietuim lumii care ne ‘haituie’ zilnic. Tiparele care ne ajuta nu vrem sa le schimbam, caci ne sunt folositoare si ne simtim bine cu ele, adica ‘le simtim aproape’, ‘sunt ale mele’. De exemplu, dam din gura vrute si nevrute si ‘facem atmosfera’, acoparim, umplem un spatiu care altfel ar fi vid, gol ca un om gol-pusca in piata centrala a orasului.

Daca nu sunt 40 de grade afara, nu vad de ce ai umbla gol in Piata Unirii si te-ai arunca in apa din fantani (cum s-a mai intamplat de altfel…). Nino, nino, masina alba si Sectia 14. Rezolvat.


Tiparele care te incomodeaza, iti creaza adversitati si datorii pe care nu le poti plati nici peste ani, au sau ar trebui sa aiba o viata scurta din momentul in care le identifici. De exemplu, cunostinta mea este o ‘gura sparta’. Nu ‘gura sparta din exemplul de mai sus ci simte o nevoie irezistibila sa comenteze comportamente ale celor din jur, fara sa-i ceara cineva acest lucru, cu atat mai putin ‘proprietarii’ de drept. La ce ii ajuta acest lucru? La nimic bun, este vorba doar de ego, mandrie desarta. ‘Vezi ce chestia face ala, eu nu fac asa ceva!’


Problema cu acest comportament este ca ceea ce urmeaza dupa comentarii nu are sfarsit, se umfla si se intoarce. Iti pocneste in fata cand te astepti mai putin. Evident, nu recunosti ca punctul de plecare ai fost chiar tu. Te superi pentru ceea ce ti se intampla, de multe ori nu stii cine ‘a avut grija’ de tine si ai fost pedepsit atat de aspru. De fapt, nici nu mai are importanta.


Atunci cand ai facut comentariul initial, ai declansat o racheta cu focos nuclear. Focosul acela reprezinta o rana care nu se va vindeca in sufletul celui care a primit critica/comentariul tau. O vorba zice ca poate va ierta dar nu va uita. Stii cine sunt campionii in jocul asta? Femeile! Nu te vor uita niciodata. (deja mi-am facut un numar impresionant de ‘prietene’…)


In continuare, voi lasa cunostinta de care va vorbeam la inceput sa spuna ce i s-a intamplat:

“Acum cativa ani, in cadrul unui training de marketing si relatii cu clientii afirmam ca firma trebuie sa faca ‘orice’ ca sa pastreze clientul fidel si multumit. Deoarece se pornise o campanie de ‘recastigare’ a clientilor care nu mai doreau sa continue cumpararea produselor firmei, campanie care consta in oferirea de cadouri de ‘consolare’ si conditii avantajoase prin contract, doar pentru a re-semna contractul cu firma, am subliniat faptul ca aceste cadouri nu sunt cea mai buna dovada a calitatii serviciilor. La ele se poate ajunge in extremis. Aceste cadouri sunt de fapt dovada lipsei calitatii si recurgerea la un soi de mita mascata. Informatiile au parcurs diverse drumuri si probabil au ajuns si la persoana care a generat ideea cadourilor. Stiu acest lucru pentru ca un soi de feedback am primit relativ rapid si m-am gandit ca iarasi a vorbit gura fara mine. Dupa doi ani, contractul meu cu firma respectiva a luat sfarsit. Poate te uita dar nu iarta.


In acel moment, am inceput sa ma gandesc la diverse esecuri pe care le-am avut in timp si am constatat ca multe dintre ele se datoresc gurii slobode.”


Nu este usor sa incerci sa faci coaching de unul singur. Poti sa ii spui introspectie, dar nu este coaching care inseamna sa fie doua persoane. Privirea din exterior vede lucruri pe care tu nu poti sa le vezi. Pentru a-ti vedea ceafa, ai nevoie de o oglinda.


Introspectia cunostintei a adus un raspuns clar: ori continua sa-si dea cu ciocanul peste degete, singur, sau termina odata cu ciocanul asta si sa fie atent la ce face si spune.


Lucreaza de cativa ani la lucrul acesta si in acest rastimp a descoperit si alte tipare de functionare care nu ii sunt prietene si pe care lucreaza. Cred ca principalul lucru in schimbarea de comportamente, in afara sinceritatii totale fata de propria persoana, este dorinta sa fii mai bun cu pretul necesar. Fiind vorba de tine insuti, tu il platesti. Nimeni altcineva nu il poate plati pentru tine.


Oricat de bine te simti cu vechiul comportament, daca nu iti este benefic, scapa de el! Pretul pentru a-l pastra poate fi prea mare si nu merita.

0 views
  • w-facebook
  • LinkedIn Social Icon