Search
  • nicenache

IMBLANZITORUL DE MAIMUTE

Mi-am aranjat caietul si cartea pe birou, privind contemplativ la cele cateva pixuri, creioane si stilouri care stateau cuminti in suportul cilindric supradimensionat, special cumparat sa gazduiasca cat mai multe pixuri, creioane si stilouri care sa adune praful. O mica bucurie a vietii… Praful…


Am luat cartea si am deschis-o la pagina la care ramasesem aseara. Am inceput sa citesc cu interes pentru ca eram la un capitol care se referea la economia de timp pe care o poti face zilnic din intamplari mici, aparent fara importanta. Cu cartea deschisa in mana, mi-am data seama ca ar fi bine sa caut inca doua carti care se refera la managementul timpului si care se aflau in biblioteca pe raftul de sus. Mi-am spus ca nu trebuie sa ma grabesc sa pun cartile pe birou, voi face acest lucru dupa ce termin de citit capitolul. Insa ideea nu ma lasa, ca si cum mi-ar fi spus: ‘Pune-le pe birou, pune-le pe birou, pune-le pe birou acum!…’. Am cedat si mi-am aruncat privirea in biblioteca, unde o carte din cele doua era la vedere, iar cealalta se lasa cautata, fiind ascunsa probabil pe randul din spate.

Am continuat sa citesc si mi-am dat seama ca cele doua carti nu erau chiar ceea ce mi-ar fi trebuit. Cel mai bine ar fi sa caut pe internet si sa vad ce oferte despre managementul timpului se gasesc pe la edituri. In timp ce ma gandeam la trei-patru edituri care mi-ar fi ajutat in rezolvarea problemei, un nou gand se ivi pe neasteptate. Poate cel mai bine ar fi sa il intreb pe Mihai caci el stie intotdeauna tot ce ar trebui sa stiu si eu. In rastimpul acesta, continuam sa citesc constiincios si ma gandeam ce gaselnita grozava este multi-taskingul. Uite cate treburi pot face in acelasi timp. Oare am numarul lui Mihai in telefonul asta nou? Nu-i nimic daca nu il am, il voi cauta pe facebook si ii trimit un mesaj. Imi va raspunde repede, caci sta tot timpul cu FB-ul deschis, asa ca am rezolvat si treaba asta. Intre timp, am ajuns la finalul paginii si am trecut cu privirea peste ceea ce citisem, sa-mi fac un sumar, sa trag o concluzie. Nu am recunoscut nimic. Asa ca am zis sa recitesc pagina cu atentie, de data asta, insa gandul la ce voi manca la pranz imi intra in minte cu putere, cerandu-si dreptul de a sta in fata randului, fara a se sinchisi ca la coada stateau femei, batrani si copii…


Recunoasteti situatia?... Toate gandurile acelea care nu ne lasa in pace sunt ca niste maimute care se joaca in copac. Copacul este mintea noastra. Intai apare o maimuta, cuviincioasa si cuminte care rontaie o fructa, prinvindu-ne cu respect si intelegere, pentru ca este clar chiar si pentru ea ca suntem ocupati cu altceva decat sa privim o maimuta cuviincioasa. Doar ca nicio maimuta nu sta singura, este un animal social, gregar si nu prea cuviincios. Astfel incat apar (sau cheama) si alte maimute in copacul mintii, maimute care incep sa sara din creanga in creanga, sa tipe vesele, sa se alerge una pe cealalta, sa caute o carte in biblioteca sau sa ii dea telefon lui Mihai. Tu nu poti sa le lasi in spectacolul lor fara spectatori, ca nu platesti nimic, macar atat poti face, sa le privesti si sa te bucuri alaturi de ele. Si uite asa ajungi la finalul paginii si nu stii ce ai ‘citit’. Ce fac maimutele atunci? Rad de tine, cu rasul acela dizgratios si cinic, cum numai ele stiu sa rada si iti spun: ‘Fraierule, nu fi suparat, vom veni din nou sa te distrezi din noi, nu conteaza ca vrei sa faci ceva, noi vom alerga in copac cat vrem noi…’.


Stiti statueta aceea cu trei maimute? Una isi acopera ochii, una urechile si una gura. Sunt tot felul de idei despre simbolismul acestei statuete insa mesajul original spune ca daca vrei sa meditezi, sa nu ai niciun gand parazit, sa te concentrezi total asupra unui singur gand sa a lipsei totale a gandurilor, ai nevoie de intreruperea perceptiilor, sa ramai ‘tu cu tine’. Statueta nu spune nimic despre ganduri, cum anume te perturba ele in concentrarea ta si ce anume sa faci sa te linistesti.


George A. Miller a publicat in 1956 un articol care a facut valva,‘The magical number seven’ in care spune ca tinem minte in memoria de scurta durata 7 plus/minus 2 cuvinte. Studii ulterioare au aratat ca memoria de scurta durata este lunga (aparent un oximoron), in medie, doar de 4 secunde. Ce inseamna asta? In timp ce ma gandesc la 6-7 idei, incep sa le uit si introduc ‘maimute’ noi in minte si tot asa, fara sa bag de seama ca pierd timpul. La un moment dat, constientizez ca ma gandesc la altceva decat voiam si revin cu gandul si concentrarea, ca dupa cateva zeci de secunde sa ma joc cu maimutele care au intrat in copacul mintii mele ulterior, fara sa bag de seama.


Aparent nu este scapare. Aparent doar. Procesul de constientizare a functionarii mintii noastre si a controlului gandurilor inseamna DISCIPLINA (vezi statueta). Putem incepe cu concentrarea timp de 1 minut asupra respiratiei, marind timpul la cateva minute. Meditatia Vypasana (sunt cateva carti pe piata, foarte bune) ne ajuta sa dobandim concentrarea si sa construim auto-disciplina. Sau putem sa ne constientizam gandurile in timp ce lucram, relaxati, fara judecata si auto-pedepsire si sa revenim inapoi la subiectul la care lucram, ca si cum nimic nu s-a intamplat. Un nor vine pe cer si trece, nimic nu se intampla si nici urma nu ramane. Daca ramanem concentrati pe gandurile depistate in minte, este ca si cum ne suim si noi in copac si ne jucam cu maimutele. Asa ca nu le bagam in seama si le lasam sa sara in alt copac. In rastimpul asta, ne concentram DOAR asupra subiectului la care lucram.


Incercati si spuneti-mi si mie cum merge. Daca aveti 5 minute in care maimutele se plictisesc de tine si pleaca ca nu le bagi in seama, ai capatat distinctia de Imblanzitor de maimute. Distinctia trebuie pastrata prin practica zilnica, altfel se pierde… Vestea buna: este in puterea voastra sa ramaneti Imblanzitor de maimute pe viata!

0 views
  • w-facebook
  • LinkedIn Social Icon