Search

Inapoi si de la capat: Varsta, o povara sau un nou inceput de drum?

In ultimile 4-5 luni am fost solicitat de 3 persoane diferite, cu varste cuprinse intre 46 si 58 de ani pentru a gasi solutii la problemele de cariera cu care se confruntau. Toti trei fusesera disponibilizati de catre patroni. Motivele variau intre eficacitate (nu mai faceau tot ceea ce trebuiau sa faca, la nivelul de performanta solicitat), reducerea costurilor firmei si varsta.


Cel putin acestea erau motivele pe care le primisera cei trei, la incheierea relatiei de munca.

Ar fi un loc cunoscut de discutie, spunand ca aceste trei persoane erau in diferite stagii ale teoriei Kubler-Ross si nu vreau sa intru aici. Cei care au trebuit sa-si schimbe cariera, fortati de viata, cu cativa ani inainte de pensie, stiu despre ce este vorba. Inainte de 1989, viata avea o anumita predictibilitate: studiai, primeai repartitie, te casatoreai, primeai apartament de la intreprindere, strangeai bani pentru o Dacie, beneficiai de concedii prin sindicat la mare si la munte, venea pensia, aveai grija de nepoti si ieseai in fata blocului la barfa cu vecinii sau un joc de table si asta era tot. Nu mai ramanea decat dezvaluirea marelui secret al vietii. Nu era mare lucru, dar stiai ce urmeaza sa se intample. Acum nu mai stii, se poate intampla orice. Nu mai stii nici cu pensia ce se intampla.

Asa ca esti undeva in mijlocul sau spre sfarsitul perioadei productive, stii o multime de lucruri, ai experienta si nimeni nu are nevoie de tine. Stresant! Foarte stresant!

Ce au in comun aceste trei persoane pe care le prezint? Nu faptul ca au fost disponibilizate atunci cand mai aveau cativa ani pana la pensie, ci faptul ca nu stiau ce sa faca in noua situatie creata de altii si care ii privea direct. Neputinta iesirii din aceasta groapa a destinului. Intr-un articol viitor voi spune ce ar fi recomandat sa faci ca sa nu cazi in aceasta groapa.

Pe scurt, doua din cele trei persoane, in urma unui sir de discutii, au constientizat ca poseda o multime de cunostinte, abilitati, experienta si dorinta de a face ceva in viitor. Au inteles ca acest hop al vietii reprezinta un semnal ca trebuiau sa faca altceva decat ceea ce faceau pana atunci. S-au mobilizat si una dintre ele a pornit o mica afacere care s-a dovedit ca era ceva ce isi dorea de mult timp, respectiv un mic restaurant de cartier. Cealalta a facut doua cursuri care i-au permis sa se angajeze intr-un alt domeniu, complet nou pentru ea, unde invata, se perfectioneaza si se pare ca s-a adaptat foarte bine. A treia persoana a refuzat posibilitatea unei reconversii profesionale, ramanand blocata in ideea gasirii unui loc de munca identic cu ceea ce facea pana la disponibilizare. Este intr-o depresie mascata si am recomandat-o unui terapeut.

Morala: ‘Iarna nu-i ca vara.’ Atunci cand am auzit prima data aceasta expresie, m-am enervat, gasind-o ca pe o insulta la inteligenta noastra. Acum, in acest context, o consider potrivita, caci exprima o schimbare de paradigma totala intr-o situatie care ar trebui sa functioneze predictibil, clar. Dar nu este asa. Vine vara si este frig ca in noiembrie, nu-i normal, ce sa fac? Aici si acum, pot dovedi ca pot face ceva pentru mine, ca pot supravietui si pot sa ma bucur in continuare de viata! Am toate resursele necesare pe care trebuie doar sa le scot la suprafata si sa le folosesc. Varsta este un avantaj care merita si trebuie valorificat. Sa iesim din tiparele de acum 30 de ani si sa fim noi insine asa cum vrem!

15 views
  • w-facebook
  • LinkedIn Social Icon