Search
  • nicenache

PANDEMIA – UN NOU INCEPUT

De pe vremea cand fumam (mmm…, ce vremuri), imi placea sa ies in parc, dimineata, cand aerul este curat, limpede si culorile se vad in toata splendoarea lor, mai ales cerul. Daca este senin, poti vedea pana departe si compara albastrul de azi cu albastrul de ieri.


In cele cateva ore de leneveala placuta, urmaream si urmele lasate de avioane zburand la mare inaltime. Se pare ca deasupra Bucurestiului este o cale “batatorita” pentru avioanele care zboara de la SE la NV, cel putin asa vedeam eu (cred ca ii spune “culoar de zbor”). In 10 minute treceau vreo trei avioane, ori de la est, ori de la vest.

Imi placea sa numar secundele care se scurgeau de la momentul in care vedeam avionul pana la momentul cand auzeam sunetul inconfundabil de avion in zbor. Nu-mi ajuta la nimic, insa sesizam avioanele care zburau mai sus si imi inchipuiam de unde vin si unde se duc. Copilarii…


A venit pandemia, au venit interdictiile, parcul a ramas singur peste drum pana cand am putut sa merg din nou acolo la plimbare, la relaxare, la contemplare. Totul pare neschimbat, doar oameni mai putini si mai multa pace. Ieri, stand pe o banca si uitandu-ma la cer, mi-am dat seama ca niciun avion nu a trecut pe deasupra parcului in ultima jumatate de ora. Constient, am inceput sa urmaresc cerul si am avut un soc: unde sunt avioanele, cum de nu circula oamenii de la est la vest? Era o intrebare retorica, bineinteles…


Gandul a mers mai departe. Gand care cere un exercitiu de imaginatie. Putem sa ne inchipuim ca vine pandemia si a doua zi ne trezim singuri, nu mai avem pe nimeni cunoscut cu noi, niciun avion nu mai zboara. Oamenii nu au disparut, insa cunostintele si prietenii nostri care calatoreau cu avionul in fiecare zi nu mai sunt, nu mai avem acces la ei. Trebuie sa cunoastem oameni noi, sa ne imprietenim, sa avem in jurul nostru pe cineva cu care sa comunicam, sa schimbam idei, sa punem pe cale proiecte viitoare. Ce filtre sa folosim ca sa atragem oameni care sa ne imbogateasca, de care sa fim mandri ca suntem prietenii lor, de la care sa invatam cum sa crestem intelectual si spiritual.


Gandul se impotmoleste la ideea urgentei acestei actiuni, la repetabilitatea ei in cursul unei vieti. Cred ca oprirea “zborurilor” poate reprezenta o urgenta si se intampla zilnic ca unele zboruri sa fie anulate si acest lucru este valabil si pentru noi insine. Descoperi ca un “prieten” te-a tradat, spune minciuni despre tine, nu mai este persoana in care aveai incredere si in fata careia iti deschideai cutia personala cu secrete. Este un zbor anulat. Daca nu il anulezi, inseamna ca iti place sa zbori periculos. Sigur, sunt etape de “reparatii” pe care le poti parcurge in speranta reluarii “zborului” insa unele “nituri” nu au putut fi completate, riscul prabusirii este acolo.


As vrea sa dau un raspuns exhaustiv referitor la atitudinea recomandata prevenirii sau rezolvarii “zborurilor anulate”. Nu pot. Ceea ce pot, se refera la filtrarea persoanelor cu care ne inconjuram, a multiplelor cercuri de persoane care reprezinta modelele si resursele noastre. Unele cercuri sunt mai apropiate si ar fi bine sa filtram cu atentie aceste persoane prin prisma valorilor pe care le traim si le impartasim. Daca sinceritatea este o valoare pentru mine, cine imi spune minciuni, asta este – trece intr-un cerc mai indepartat sau dispare de pe radarul meu. Pe de alta parte, valoarea mea trebuie sa functioneze holistic, toata lumea este inclusa in ea, inclusiv eu. Suntem tentati sa ii judecam pe ceilalti prin filtrele valorilor noastre, fara ca noi sa ne includem in aceasta judecata. Asa suntem noi, oamenii. Doar ca cei din jur vad acest lucru si ne judeca si ei. Astfel incat trebuie sa fim impecabili din punctul acesta de vedere si, vom descoperi in timp, ca suntem mai permisivi, salturile de pe un cerc pe altul fiind mai lente, fiind mai “intelegatori”.


Din cand in cand ma cuprind remuscarile ca nu am aplicat nepartinitor si intelegator valorile personale cu toata lumea, la fel. Este dureros si in acelasi timp expiator caci pot face schimbarea cu mine insumi. Este o “micro-pandemie” personala, o constientizare care ma ajuta sa cresc. Pentru ca orice pandemie poate reprezenta un nou inceput!

89 views
  • w-facebook
  • LinkedIn Social Icon