Search
  • nicenache

TRAIND CU CRIZA

Observati ca nu am spus “…cu pandemia”, pentru ca este vorba de o criza. Sigur, poate dura destul de mult, ca atunci cand ai o criza de hemoroizi si desi faci tratament, nu stii cand se va rezolva. Te doare, plangi din cand in cand (in fiecare zi), faci tot ce spune doctorul, netul sau babele dar nu stii cand se va termina.


Daca nu cunosti conceptul lui Elizabeth Kubler-Ross (denial, anger, bargaining, depression, acceptance) ramai blocat in primele doua etape, osciland intre ele, plangandu-te oricui este dispus sa te asculte despre problema/problemele pe care le ai.

Oricine are o pierdere sau o schimbare majora trece prin acest ciclu. Nimeni nu scapa, nu poate fugi. Suferinta este acolo si ma refer la cei care o resimt material, gen pierderea cuiva drag, pierderea locului de munca, schimbarea majora a contextului de viata.


Ma gandeam la parintii mei care au trecut prin razboi, au avut parte de ‘refugiu’ cand dintr-o gospodarie de oameni instrariti au plecat doar cu doua bagaje de mana, au gasit gospodaria distrusa de fortele fratesti, au pierdut pamantul datorita schimbarilor politico-economice, au avut parte de seceta si foamete, au fost martori si victime ale noii oranduiri si tot asa… Ei unde s-au oprit pe curba Kubler-Ross? De fiecare data au mers pana in etapa finala si au luat-o de la capat. Eram prea mic sa inteleg multe realitati zilnice si apoi prea tanar sa stau de vorba cu ei ca doi adulti, sa inteleg ce s-a intamplat.


Acum este o situatie cu un anume orizont, bineinteles schitat de catre unii la care am si eu parte si vreau sa trasez macar cateva culori incurajatoare.

Putem sari etapele sau sa le facem mai scurte, scurtand astfel si suferinta. Socul primit atunci cand ni s-a spus sa ramanem acasa, sa nu mai mergem la serviciu probabil ca inca este acolo. Frustrarea s-a mai atenuat si ne gandim, insa avem cu ce sau cu cine sa negociem? Nu. Asa ca nu ne ramane decat sa nu intram in depresie, sa acceptam situatia si sa mai facem un pas, sa cautam solutii.


Ce putem face? Incredibil, solutiile sunt aici. Sa nu ne imbatam cu apa rece si sa speram la rezolvarea crizei. Nu este vorba despre acest lucru, este vorba despre reactia noastra la criza. Este vorba de supravietuirea noastra, in mod sanatos. Am o biblioteca bunisoara. Un numar de carti inca sunt in tipla pentru ca, zic eu, nu le-a venit timpul sa le citesc. Ma mint, caci timpul este aici. Deja mi-am facut un plan de citit pentru urmatoarele saseluni. Nu stiu daca va dura atat de mult sa revin partial la vechiul mod de viata, nu stiu, nimeni nu stie, insa este sigur cu nu va mai fi asa cum a fost, din multe puncte de vedere. Asa ca am ocazia, stand acasa, sa citesc, sa ma instruiesc, sa fiu mai bun decat acum o luna. Asa ca mi-am facut un plan de lectura, de care ma tin.


Vreau sa fac ordine in casa, sa scap de lucruri pe care nu le-am folosit in ultimii doi ani (unele de mai mult timp). Asta inseamna planificare, actiune, pe obiectivul crearii unui mediu sanatos mental si fizic. Am inceput deja sa selectez hainele si incaltamintea. Si mai sunt multe lucruri care se aduna intr-o gospodarie.


De aceea, va incurajez sa va faceti obiective care sa raspunda nevoilor voastre de dezvoltare personala, de schimbare a unor comportamente care va sacaie de ani de zile, de reactie sanatoasa si prompta la diverse situatii care tine de ‘lebada neagra’. Faceti un plan de actiune minutios, cu termene.


Nu puteti singuri, apelati la un coach (sigur, este un demers pro domo), la o persoana apropiata cu experienta de viata, fie prieten sau ruda, insa nu stati pe loc. Faceti primul pas catre devenirea voastra si iesirea din situatia care va framanta pentru ca aparent nu are iesire. Orice criza are o energie imensa pentru un pas inainte, trebuie doar sa-l facem.


SUCCES!

0 views
  • w-facebook
  • LinkedIn Social Icon