Search
  • nicenache

TUNSUL O FI SI COACHING?

“Luati loc!” Am executat ordinul intocmai si la timp (asta este o formula militara care iti asigura o viata linistita in armata).


Mi-a pus in jurul gatului o banda alba, elastica, auto-adeziva si apoi un fel de acoperamant cu un desen ambiguu si o culoare generala albastra dar care cred ca ascundea mizeria acumulata de pe generatii de clienti.


“Ce facem astazi?” Eu nu voiam sa fac nimic in grup, doar sa stau si sa fiu… “servit” dar am tacut precaut, scotand o onomatopee neutra: “Mmmm…”. Putea fi orice, de la demonstrarea faptului ca sunt viu, pana la agonie. Exagerez, ca de obicei. De fapt, o stiam pe dna Mariana de ceva timp si o cautam lunar sa imi tunda chelia, barba si mustata, chiar daca mereu ieseam asimetric. Nu stiu exact de ce partea stanga a barbii iesea mereu mai lunga, fapt care imi dadea un aer melancolic pe o jumatate de fata. Incercam de fiecare data, odata ajuns acasa, sa corectez situatia, scurtand si indreptand firele ce apareau mai lungi, dorindu-i frizeritei o pereche de ochelari cu care sa vada bine. Odata, chiar am fost intrebat de un prieten de ce apar trist cand se uita la mine din partea dreapta. A lui, bineinteles. I-am raspuns ca ii pare, sunt la fel de vesel de peste tot… hahaha…


Raspunsul la intrebarea pusa mai sus a fost emis tot de frizerita: ‘Ati facut selfie?’ Tonul era la fel de poruncitor. Mi-am amintit brusc ca i-am promis ca voi face un selfie, luna trecuta. Fara sa spun nimic, m-am ridicat brusc in picioare si ea s-a speriat ca plec, asa ca imi replica: ‘Da’ nu era obligatoriu, doar asa, sa aveti o amintire…’.

Ii zambesc si ii spun: ‘Vreau sa rezolv problema acum, ca mustata a mai crescut intre timp.’ Ma ajuta sa imi dau jos tot echipamentul pus pe mine anterior si fac o poza cu mustata. Apoi, operatiunea de pregatire este reluata si problema este rezolvata.


Tunsul pe chelie a decurs fara incidente, placut, acompaniat de temele de discutie cunoscute si practicate traditional in orice frizerie – vremea, primaria, aglomeratia, scolile, regimul de slabire. Mustata a fost lasata la urma. Am spus cam ce lungime as dori sa aiba firul de par si doamna Mariana a trecut sa caute piesele necesare pentru masina de tuns.


S-a apropiat de mine cu masina in mana si a emis, cu aer amenintator, aproape sadic, o onomatopee care ar fi trebuit sa fie vesela, macar pentru mine: ‘Ha, ha, ha…’. Mi-am dat seama ca mustata mea a incurcat-o definitiv dar, ce sa spun, am venit singur si nesilit de nimeni. Totul a durat mai putin decat timpul necesar sa scriu aceste randuri. O multumire plenara se citea pe fata frizeritei. “O fi sadica?...’ m-am intrebat fara succes pentru ca faptul se consumase. “Bine ca nu mi-a tras vreo doua bice” am gandit in continuare.


Atunci, mi-a venit in minte intrebarea din titlu: ‘Tunsul o fi si coaching?’ In coaching intri pentru ca vrei, pentru ca ai o intrebare sau o situatie careia nu poti sa ii oferi raspuns sau rezolvare singur si ai nevoie de cineva care sa te ‘ajute’. Nu stii ca ajutorul (raspunsul) este in tine dar cineva din exterior vede mai bine situatia si raspunsul si iti poate tine oglinda in care sa vezi perspective noi. S-ar putea sa te duci acasa si sa mai lucrezi la problema ta, sa mai scurtezi din mustata sau barba, insa grosul situatiei sa fie deja rezolvat.


Daca coachul este directiv doar cat trebuie, poti pastra un ritm placut si sustinut pana iti rezolvi situatia. Nu ti-ar placea sa fii luat la rost sau sa fii mentinut in pas alergator intr-o situatie care oricum este sensibila pentru tine. Vrei intelegere, sustinere, empatie, respect, ascultare. Cateodata (vai, destul de des) ai nevoie doar de cineva care sa te asculte si sa empatizeze astfel cu tine. Este suficient, caci vorbind iti clarifici ideile si raspunsul ori solutia iese singura la suprafata.


Este partea cea mai grea din coaching, sa asculti si sa intrebi doar cand este nevoie si ce este nevoie, daca este nevoie. Suntem o societate educata sa primeasca sfaturi. Si noi, si parintii nostri si bunicii nostri si tot asa. Este un tipar de comportament trans-generational care ne-a fost aplicat si pe care il transmitem si noi copiilor nostri. In sedinta de coaching, ce suntem tentati sa facem? Sa dam sfaturi. Oferirea de informatii, teorii, istorii asemanatoare intamplate altor persoane nu inseamna livrarea de sfaturi, insa inseamna (si trebuie sa fim constienti de acest lucru) influentarea modului de gandire si a deciziei clientului. Pana unde mergem? ‘Ti-ai facut selfie?’


Aceste clarificari succinte sunt si pentru client, care poate riposta ca primeste sfaturi, de care este satul, chiar daca initial le-a solicitat: ‘Cum sa fac?’. Coachul stie ce sa intrebe in continuare pentru a stimula gandirea clientului si a-l intovarasi in gasirea raspunsurilor si a solutiei. De aceea, coachul este o piesa esentiala in procesul de coaching.


Oricum, nu te poti tunde singur la ceafa!

186 views
  • w-facebook
  • LinkedIn Social Icon